O versiune este acceptată numai când commitul sursă, manifestul de build, checksum-urile, migrările și comanda de rollback corespund.
Site-ul public și platforma operațională sunt publicate independent, dar indică aceeași revizie canonică a sursei.
Revizia exactă a sursei folosite la build.
Valori de integritate pentru pachetele și configurația publicate.
Versiunea bazei de date așteptată de release.
O comandă testată și artefactul anterior compatibil.
Punerea în producție e momentul în care se nasc majoritatea incidentelor. La noi este intenționat plictisitoare.
Fiecare versiune se împachetează ca arhivă sigilată cu checksum, se despachetează în folderul ei și rămâne neatinsă. Publicarea înseamnă mutarea unui comutator către folderul nou — o singură operație, instantanee. Versiunea anterioară rămâne pe disc exact cum era.
Pentru că folderul vechi nu a fost niciodată modificat, anularea unei versiuni înseamnă mutarea comutatorului înapoi. Nu există o procedură de restaurare de improvizat la două noaptea, iar comanda se scrie înainte de lansare, nu după ce se strică ceva.
Site-ul pe care îl citești și platforma operațională se lansează independent, așa că o schimbare de text nu poate deranja protecția, iar o reparație de platformă nu așteaptă după textul de marketing. Fiecare își păstrează istoricul propriu.
Teste automate, verificare de tipuri, verificarea linkurilor și a structurii fiecărei pagini generate și un audit de afirmații care oprește build-ul dacă o pagină publică conține un identificator sau o versiune fără sursă verificată în spate.
Intrările descriu ce s-a schimbat pentru tine, nu ce componentă internă a fost atinsă.
Dacă o versiune schimbă ce poate face o capabilitate, i se schimbă și starea pe pagina de status — o capabilitate nu devine niciodată în tăcere «disponibilă» fără o verificare în spate. Poți urmări versiunile și într-un cititor de feed.
Versiuni notabile ale platformei, în ordine invers cronologică.RSS
Se citesc liste publice de reputație și fiecare adresă pe care o avem deja de la tine e verificată contra lor. Nu se trimite nimic către serverele tale: se citesc listele și se rezolvă numele pe care ni le-ai dat. Constatarea care contează e cea incomodă — propria ta adresă într-o rețea listată, adică exact felul în care mailul începe să pice și alte rețele încep să-ți arunce traficul, de obicei fără să-ți spună cineva. Folosim Spamhaus DROP fiindcă termenii lui spun limpede că e gratuit pentru toată lumea, iar atribuirea călătorește în fiecare rând pe care îl stocăm. Nodurile de ieșire Tor sunt raportate și ele, dar ca context, nu ca vinovăție: a rula unul nu e un atac, iar un sistem care i-ar spune așa te-ar învăța să-l ignori. Un feed cunoscut a rămas pe dinafară fiindcă termenii lui nu spun nicăieri dacă uzul comercial e permis — același test pe care l-a picat alt feed mai devreme anul acesta.
Două capabilități erau construite și nu ajungeau la nimeni: fragmentul de browser și conectorul WordPress aveau amândouă nevoie de o adresă publică, iar singura publicată stătea în spatele unui proxy de acces care răspunde 401 tuturor. Acum există un hostname dedicat care poartă exact patru rute — beacon, inventar, rapoarte de malware, scanare publică — și 404 pentru orice altceva, deci suprafața e o listă pe care cineva o poate citi, nu o regulă de proxy în care cineva trebuie să aibă încredere. Agentul de malware nu mai are nevoie de curier și postează direct. Integritatea paginii de plată trece de la indisponibilă la disponibilă pe baza asta, nu pe o promisiune.
Pentru site-urile de pe infrastructura noastră, un agent de lângă scanner citește zilnic conținutul web și raportează concluzii — o cale, un nume de semnătură, un hash — niciodată fișierele în sine. A prins un fișier de test plantat printre 9.415 fișiere, în vreo șaptezeci de secunde. Un web shell e critic, un instalator împachetat e o pacoste, iar semnătura de test nu e niciuna: dacă le-am raporta la fel, l-am învăța pe operator să ignore panoul. Adaugă 38.927 de semnături terțe gratuite, pentru că scannerul de bază e puternic pe binare și subțire pe shell-urile PHP care chiar apar pe găzduirea partajată.
Un skimmer de carduri nu atinge niciodată serverul: apare ca încă un script pe pagina de checkout și citește numărul din formular înainte ca propriul tău cod să îl vadă. Deci originea rămâne neschimbată, iar un hash de conținut nu vede nimic. Asta urmărește din singurul loc unde skimmerul există — browserul vizitatorului — și raportează structură, niciodată conținut: ce gazde de script se încarcă, dacă o funcție nativă a browserului a fost înlocuită, câte câmpuri stau unde nu le vede nimeni. Prima raportare e o linie de referință tăcută. O funcție înlocuită e ceva de explicat, nu o dovadă: așa funcționează și orice unealtă de session replay.
Jurnalele de certificate ne spun deja despre numele pentru care cineva a cerut un certificat. Asta le găsește pe restul, citind indexuri publice și întrebând rezolvatorii DNS — nu se trimite nimic către serverele tale. Constatarea care contează e o înregistrare care arată spre un serviciu care nu mai există: subdomeniul tău e nerevendicat la furnizor, iar cine îl înregistrează acolo servește conținut de la o adresă care încă îți poartă numele. Se raportează doar după ce două treceri consecutive sunt de acord, ca un rezolvator cu un minut prost să nu devină o acuzație. Cartografierea propriei noastre infrastructuri a scos 29 de nume, inclusiv o gazdă pe care nu o aveam trecută nicăieri.
Generezi un raport pe o perioadă și el dă un verdict pentru fiecare măsură din Articolul 21, citează exact înregistrările din spate — intrări de audit, pachete semnate, dovezi de exerciții, termene ale cazurilor — și poartă un hash de conținut, ca cititorul să vadă că nu a fost modificat. O măsură fără dovezi recente apare Necunoscut, niciodată ca trecută. Trei dintre cele zece măsuri sunt organizaționale, iar documentul spune limpede că nu le observăm: instruirea, securitatea resurselor umane și comunicațiile securizate de urgență.
Fiecare acțiune auditată arată acum cine a făcut-o și cum arăta configurația înainte și după; înregistrările conțineau mereu asta, iar ecranul nu o arăta niciodată. Joburile periodice au ieșit din bucla comună, deci o scanare lentă nu mai întârzie nimic altceva, iar joburile de fundal eșuate se retrag treptat și ajung în dead-letter în loc să se reia la infinit. Feedul Wordfence a fost scos: nu e licențiat pentru uzul comercial pe care îl intenționăm. Advisories pentru WordPress vin acum din datele publice CPE ale NVD — mai puține și mai lente, și o spunem.
Un fragment scurt, lipit în pagină cum ai lipi un tag de analytics, raportează violările de content-security-policy și erorile JavaScript necapturate din browserele vizitatorilor reali. Cheia e publică și nu poartă niciun secret; se stochează doar agregate, niciodată un vizitator.
Spui adresa și ce dovedește că funcționează — un cod de stare, un marcaj în pagină. La fiecare cinci minute o verificăm din exterior, iar o cădere deschide un caz în loc să aștepte ca un client să observe.
Generăm numele pe care le-ar înregistra un escroc împotriva ta — o literă lipsă, o terminație schimbată, un zero în loc de o — și verificăm care dintre ele chiar rezolvă. Pe portofoliul curent au ieșit la iveală 45 de nume asemănătoare deja înregistrate.
Jurnalele publice de Certificate Transparency sunt citite pentru fiecare domeniu monitorizat. Ce există când începem să urmărim se înregistrează tăcut ca punct de referință; un certificat care apare după aceea deschide un caz, pentru că acela e momentul să întrebi dacă tu l-ai emis.
TLS, headerele de securitate, flagurile de cookie, expunerea versiunilor, SPF, DKIM, DMARC, MTA-STS, TLS-RPT și CAA sunt verificate din afara perimetrului și rezumate într-o notă de la A la F. Nu se instalează nimic și nu se redirecționează trafic; un domeniu poate fi monitorizat doar așa.
Cazurile pot fi preluate, adnotate, închise, redeschise și amânate, cu coada de operator filtrată și paginată. Notificări pe e-mail cu dublă confirmare și rezumat periodic. Setările de cont, echipă și plan pe pagini separate, nu într-un formular lung. Preset-uri de autonomie cu excepții.
Ghidajul de activare, drill-ul de recuperare pe hostname și dovada origin-ului privat au intrat în control plane. Aplicarea activă rămâne condiționată de ferestre de stabilitate și dovezi de rollback.
Agregările de trafic pe minut, atribuirea observației și stările verificate alimentează acum dashboardul operațional fără să intre în calea cererii vizitatorului.
Dashboardul clientului a trecut la încărcare de date pe rută, stări necunoscute explicite și un shell de produs persistent pentru operațiuni de portofoliu și per domeniu.
Dovezile de replay al politicilor, rutele de fallback pentru edge-ul clientului și controalele de prospețime au fost exersate cap-coadă, inclusiv un drill de indisponibilitate a origin-ului.
Autentificarea a trecut pe fluxul de identitate self-hosted AegiFlow: sesiuni OIDC, passkeys, TOTP și verificare step-up înaintea acțiunilor sensibile, cu onboarding în română.
Site-ul public a trecut la o sursă unică Astro bilingvă, cu versiuni imuabile, checksum-uri și o cale de rollback testată.